pe tocuri....

Nu stiu sa iert!!Nu mai am rabdare sa ii ascult pe altii,poate prin simplu fapt ca atunci cind ma confesam lor,simteam ca vorbesc singura si ca nu ma pot face inteleasa..Sunt rece fata de cei care m-au facut cindva sa regret ca le-am fost devotata.Imi apar mereu in minte acele momente in care am fost dezamagita si sunt convinsa ca si eu am dezamagit la rindul meu,e firesc sa gresim,sa iertam si sa fim iertati!!

 I-as compara pe unii cu tocul pantofului a carei posesoare este o adolescenta,iar pe ceilalti cu tarina imbitata in apa de ploaie.Tocul arata ferm,impune respect,iti poate provoca o anumita tensiune,si poate chiar sa te faca sa nu mai fii coerent in timp ce-i vb,in contrast,pamintul este misterios,sinsibil la atingere,atit de sensibil incit atunci cind il atingi ii lasi urme,il strivesti,il deformezi dupa propriul plac..Asa cum tocul inevitabil o sa striveasca pamintul,si o sa-i lase urme si pamintul o sa-si lase amprenta pe toc murdarindu-l.Voi alegeti ce vreti sa fiti!TOC sau TARINA!!

                           Eu vreau sa fiu doar indiferenta...

omagiu adus mamei..

prima data cind am ascultat aceasta melodie am plins....Doamne cit este de adevarata..ce cuvinte...cu cit se apropie ziua plecarii simt mai mult ca nu vreau sa plec..nu vreau sa ma departez de ai mei...si ..da...o sa imi fie ft dificil...pt k "sfinta ni-i casa cu focul ei vesnic in vatra" "sfinta ni-i casa leagan de dor ce coboara"...

hai sa ne dezbracam...

 

                                             

Hai sa ne dezbracam.. macar pentru o zi, macar pentru o ora.. toti.. sa fim goi si sa nu ne ascundem, sa nu ne rusinam, sa fim mandri de ceea ce suntem si sa fim liberi...
Nu, nu de haine.. sa ne dezbracam de aparente.. sa dam jos hainele ireale ale imaginii pe care am creat-o cu multa migala de-a lungul timpului, sa rupem barierele constiintei noastre, sa oprim imitatia ieftina care ne acapareaza esenta, hai sa ne dezgolim sufletele de falsitate si minciuni si sa avem curajul sa aratam lumii cine suntem cu adevarat.. Sa avem curajul sa speram, sa visam, sa plangem, sa ne ridicam, sa zambim si sa ne acceptam...

Sa ne dezbracam de hainele ieftine si stralucitoare care nu reprezinta decat o copie mult prea departe de realitatea noastra sufleteasca si sa fim originali, sa fim noi... macar pentru o zi.. macar pentru o ora..
Hai sa lasam masca falsitatii si sa admiram,unul altuia adevaratul chip,sa ne lasam surprinsi de goliciunea unui suflet si sa incercam a echilibra diferenta dintre trup si suflet...macar pentru o zi...hai...

Closer to your heart..

1 septembrie

astazi m-am trezit ku nostalgia anilor de scoala,de zilele de 1 septembrie ku flori si bluzite albe..
pentru prima data mi-a fost intr-adevar dor de liceu...de diriginta mea,de colegele mele..de careul festiv,,,de ora clasei..de sfaturile profesorilor..vreu inapoi la liceu...vreau sa ma dematurizez..sa fiu iarasi fetita tatei...as da orice pentru o intoarce timpul inapoi..chiar daca nu as fi crezut niciodata ca o sa ajung sa duc dorul bancii mele..uh...totusi e trist ca nu mai suntem copii....