pe tocuri....

Nu stiu sa iert!!Nu mai am rabdare sa ii ascult pe altii,poate prin simplu fapt ca atunci cind ma confesam lor,simteam ca vorbesc singura si ca nu ma pot face inteleasa..Sunt rece fata de cei care m-au facut cindva sa regret ca le-am fost devotata.Imi apar mereu in minte acele momente in care am fost dezamagita si sunt convinsa ca si eu am dezamagit la rindul meu,e firesc sa gresim,sa iertam si sa fim iertati!!

 I-as compara pe unii cu tocul pantofului a carei posesoare este o adolescenta,iar pe ceilalti cu tarina imbitata in apa de ploaie.Tocul arata ferm,impune respect,iti poate provoca o anumita tensiune,si poate chiar sa te faca sa nu mai fii coerent in timp ce-i vb,in contrast,pamintul este misterios,sinsibil la atingere,atit de sensibil incit atunci cind il atingi ii lasi urme,il strivesti,il deformezi dupa propriul plac..Asa cum tocul inevitabil o sa striveasca pamintul,si o sa-i lase urme si pamintul o sa-si lase amprenta pe toc murdarindu-l.Voi alegeti ce vreti sa fiti!TOC sau TARINA!!

                           Eu vreau sa fiu doar indiferenta...